Istoria mașinilor frigorifice a început la mijlocul secolului al XIX-lea, trecând prin mai multe salturi tehnologice de la echipamente manuale la sisteme inteligente, devenind treptat un dispozitiv de bază indispensabil în industria modernă și viața casnică.
În 1834, Jacob Perkins din Anglia a dezvoltat cu succes o mașină de refrigerare acționată manual, care funcționează continuu, folosind eterul ca fluid de lucru. În 1844, J. Gory din Statele Unite a dezvoltat o mașină de refrigerare care folosește aer ca fluid de lucru, folosită în spitale pentru fabricarea gheții și răcirea cu aer. Între 1872 și 1874, D. Bell și C. von Linde au inventat compresorul de amoniac în Statele Unite și, respectiv, în Germania și au dezvoltat mașina de refrigerare cu compresie de vapori de amoniac, marcând începutul mașinilor moderne de refrigerare cu compresie. În anii 1850, frații Carré din Franța au dezvoltat cu succes mașini de refrigerare cu absorbție, folosind acid sulfuric și apă ca fluide de lucru și mașini de refrigerare cu absorbție de apă cu amoniac. În 1910 a apărut mașina frigorifică cu jet de abur. În 1930, a fost introdus agentul frigorific Freon, promovând dezvoltarea rapidă a mașinilor frigorifice prin compresie. În 1945, Statele Unite au dezvoltat cu succes un răcitor cu absorbție de bromură de argint.